Follow by Email

miercuri, 20 martie 2013

MONTE CARLO ŞI...HORMONII!



          L-am acuzat mereu că nu-mi face cadouri.Vream şi eu să primesc ceva de Crăciun, de Ziua Îndrăgostiţilor, de 1 şi 8 Martie, însă întotdeauna îmi spunea să-mi cumpăr singură, că ştiu mai bine ce vreau, ce mi se potriveşte.Dar aş fi vrut şi eu, măcar o dată, să primesc ceva de la el, fie acel ceva şi o bucată de coală albă, să ştiu că-i de la el, că s-a gândit la mine şi mi-a făcut-o cadou.Dar...nu.Până într-o zi , când m-am trezit foarte nervoasă.Pur şi simplu aveam chef de ceartă, aşa cum li se năzare femeilor câteodată sau de mai multe ori?Ei, na, hormonii ăştia nenorociţi sunt de vină, că noi, ca nişte fiinţe suave ce suntem nici prin cap nu ne trecem să fim aşa deodată supărate pe consorţii noştri, fără motiv.Şi, aşa cum vă spuneam, cu o falcă-n cer şi una-n pământ îmi venea să tun şi să fulger spre iubitul meu soţ.De ce? Păi cum de ce?Aşa-mi veni.Mă ajutau şi circumstanţele: era trecut de ora 8 seara şi al meu înalt ca bradul nici că vrea să-şi facă apariţia.Ei, na, uite acu' motiv de tunat şi fulgerat.Cine ştie pe unde stă?Şi stau şi-aştept, şi-aştept, şi-aştept.....până adorm pe canapea.Eram foarte obosită pentru că toată ziua la birou trebuia să lucrăm continuu deoarece era dead-line.Cât oi fi moţăit eu acolo, nu ştiu, cert este că m-am trezit la un moment dat în acordurile melodiei noastre preferate: 
          Ce nervi?Ce tunete şi fulgere? M-am muiat toată şi am început să plâng.Era melodia noastră.Am zis să mă dau jos de pe canapea şi să încetez cu maimuţărelile mele: o fi avut omu' treabă la birou.Când să mă dau jos, s-a auzit: Pac!Reuşisem să dau jos ceva de pe pat.Oare ce-am mai făcut?Sunt aşa de neîndemânatică, doar de la hormoni!!!!!!!!Era o cutie pe jos.De unde o fi apărut şi asta? Pe ea, un bileţel: 
          " Ştiu că-ţi doreşti de mult timp, însă de-abia acum am găsit locuri libere.Sper să fi nimerit costumul pentru o aşa destinaţie! Probează-l!Vreau să văd dacă eşti "eligibilă"  pentru Monte Carlo!"
          Doamne, oare visam?Oare îşi făceau iarăşi hormonii de cap?Ce Monte Carlo? Eu doar visam la o vacanţă perfectă la Monte Carlo, mă gândeam că dacă-ar fi să mă mai nasc odată, putred de bogată, acolo mi-as face o vacanţă.Nu vream neaparat să văd luxul de-acolo, îmi plăcea mie că acolo părea că marea (dragostea mea) se întălneşte cu muntele, într-o atmosferă relaxantă.aveam în minte o imagine despre Monte Carlo, pe care am păstrat-o mult timp.Acolo mi-ar fi plăcut să merg:
                                       
          De data aceasta, al meu iubit soţ se întrecuse pe sine.Reuşise intr-un proiect la care lucra de foarte mult timp şi tot ceea ce câştigase s-a îndreptat spre realizarea visului meu.Îmi oferea un concediu la Monte Carlo.Urma să văd Mediterana, să ma scald în apa aceea superbă.Apropos de apă: doar nu era să mă bag în apă fără costum de baie.Aoleuuu, panică!!!!!!!!De unde să-mi iau eu acu' un costum de baie potrivit pentru Monte Carlo?Aoleu!!!!Ce mă fac? Hormonii!!!!!!!!!!Repede, repede să caut pe www.jolidon.ro.Doamne, la câte găseşti la Jolidon, cum să mă hotărăsc?Care ar fi mai indicat? Ce culoare mi s-ar potrivi? Să fie un deux-piece sau unul întreg?Aoleu!!!!!!Hormonii!!!!!!!!!!!!!!Stai aşa, fetiţo, calmează-te, ia să vedem, cu siguranţă aici găsim tot ce-mi trebuie mie: www.shop.jolidon.ro.Oare lui ce i-o plăcea? Măi femeie, dar parcă în bileţelul acela zicea ceva de un costum, nu?Mi-o fi cumpărat costum? Frate, da' eu nu mă pot duce în vacanţa mea perfectă, la Monte Carlo, mai ales, îmbrăcată în orice, eu vreau ceva de la Jolidon!!!!!!Hai să vedem ce-o fi cumpărat.Deschid cu grijă cutiuţa, în care era asemenea frumuseţe: http://shop.jolidon.ro/costume-baie/costum-de-baie-f733u-22152.html?options=cart.Pe lângă faptul că-mi oferea vacanţa perfectă, omul ăsta mă îmbraca şi-n costumul de baie perfect:
-era un costum de baie Jolidon;
-era întreg, şi nu deux-piece ( mai putea ascunde ceva imperfecţiuni);
-era din lycra, material care-mi place la nebunie, mai ales la un costum de baie;
-cupa era construită clasic şi fără burete;
-avea şi o cataramă care-i dădea un plus de originalitate;
-a, şi era mov (culoarea mea preferată)
                                       
          Ce-mi putea dori mai mult? Să-i sar în braţe, ceea ce am şi făcut imediat ce a intrat pe uşă cu un buchet imens de trandafiri galbeni: sărbătoream trei ani de când ne cunoşteam şi eu uitasem!!!!!!!!!Hormonii!!Şi tot eu eram cea nervoasă!Aşa-s femeile, dar totul e din cauza hormonilor!!!!!!Taci mâlc şi te pregăteşti de marea aventură, vacanţa pe care-o aştepţi de-atâta timp!Monte Carlo, here we come: eu, soţul, şi...cu îngăduinţă divină...şi...hormonii! 





Notă:Acest articol a fost scris pentru SuperBlog Spring 2013
        Fotografiile nu-mi aparţin.

2 comentarii:

  1. ce sa zic astept si eu un sfarsit asa romantic ptr ca din nefericire si aici nu glumesc eu chiar patesc ce ai zis tu in prima parte a povestii,atata nepasare nu am mai intalni....oricum sa trecem peste tristetile vietii mele,ai un talent extraordinar la scris sincer cred ca ar trebui sa faci ceva serios in privinta asta~!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fii pe pace, ca ceea ce-am spus in prima parte e cat se poate de adevarat si in cazul meu; asa ca...nu esti singura; join the club!!!!!!!

      Ștergere