Totul a început de la bunicul din partea tatălui.Făcuse al doilea război mondial şi-n fiecare seară ne povestea nouă, nepoţilor, cum a trecut el de nemţii cei atât de înspăimântători.Fusese al naibii de greu războiul ăsta, dar românii noştri, neînfricaţi, au reuşit să ţină piept duşmanului.Da, dar cu ce preţ? Au fost români care nu s-au mai întors, români care şi-au pierdut un picior, un ochi, români care nu şi-au mai găsit familiile...A fost greu, dar, a meritat.
Aşa ne povestea bunicul de experienţa lui în al doilea război.Şi, de fiecare dată, ne mai spunea o poveste, chiar dacă noi o auzeam pentru a nu ştiu câta oară.Era povestea obiectului pe care-l ţinea cu atâta sfinţenie pe măsuţa din casă, acolo unde intram doar când aveau bunicii musafiri.Făcuse bunicul " un scut" din sticlă pentru a-i apăra obiectul acela: o maşină de cusut SINGER, pe care o primise de la un evreu căruia îi salvase viaţa din mâinile nemţilor.
N-am înţeles de la bun început de ce îi era atât de dragă acea maşină de cusut.Părea ceva vechi şi demodat, iar nouă, copii pe atunci, nu ne plăcea vechiul.N-aveam de unde şti ce făcea vechiul şi câtă valoare sentimentală, dar şi materială avea.Într-o primă instanţă, acea maşină de cusut îi salvase viaţa bunicului, când cususe nişte haine nemţeşti pentru a-l deghiza şi a scăpa în felul acesta de inamic.Evreul acela, Elan, croitor de meserie, îi făcuse bunicului hainele.Iar peste puţin timp, bunicului i-a venit rândul să-i răsplătească bunătatea, când i-a spus unui ofiţer SS că Elan e român, văr bun de-al lui.Drept mulţumire, Elan, care nu mai avea familie, i-a dăruit bunicului ce avea el mai drag şi mai scump: maşina de cusut Singer.Asta era povestea pe care ne-o relata bunicul seară de seară.
Când am împlinit 18 ani, bunicul mi-a oferit un cadou; nu, să nu vă gândiţi că mi-a oferit Singerul drept cadou.A ridicat "scutul" de sticlă de pe maşină şi mi-a dat voie să o folosesc, atât.Mi-a zis: " Profită de ea!Îţi poate da o pâine caldă să o mănânci!Poţi ajunge mare folosind-o!"Îmi văzuse desenele mele la care ţineam atât de mult: ele reprezentau rochiţe, pantaloni, bluziţe, tot felul de obiecte de îmbrăcăminte pe care mi le doream.Iar bunica mi-a dat în dar câteva materiale: puţină dantelă, catifea, satin şi poplin; ace şi aţe.Şi aşa a început marea aventură.
Am cusut prima mea rochie făcută dintr-un satin mov superb, cu un guler alb.A fost prima mea creaţie cusută la maşina Singer a bunicului.După care a urmat rochia mea verde, pe care am purtat-o la balul de absolvire a clasei a XII a.
Am intrat la facultate, iar maşina de cusut Singer a rămas sub scutul ei, în casa bunicilor de la ţară.Desenam diferite modele, iar în vacanţe fugeam imediat la bunici, ca să-mi materializez visul.Creaţiile mele doreau să fie finalizate numai la acea maşină Singer.Bunicul radia de fericire când mă vedea, iar în casă, scutul de sticlă era dat la o parte şi maşina mă aştepta.Dar într-o zi, maşina bunicului a refuzat să mă mai asculte.Pur şi simplu n-a mai vrut.Obosise.Era timpul să se odihnească.Cu multă părere de rău am plecat din casa bunicilor.Avea să fie ultima vacanţă în care îmi cususem modelele la mult iubita maşină Singer a bunicului.Dar dragostea mea pentru design şi vestimentaţie nu a dispărut, ci a continuat să rodească, sub forma desenelor pe care le păstram cu sfinţenie într- mapă.Şi au trecut aşa patru ani.Patru ani frumoşi, la sfârşitul cărora am spus cu mândrie că sunt licenţiată.Luasem licenţa cu o notă frumuşică, iar ai mei s-au gândit să-mi facă o surpriză, o petrecere surpriză, unde, invitaţii de seamă au fost bunicii mei, cei care mi-au oferit şi un cadou.Au spus că cei patru ani de muncă trebuie încununaţi cum se cuvine.Am luat cutia cea mare din mâna bunicului şi am desfăcut-o.În ea, am descoperit:
Îl văzusem eu pe tata zilele trecute stând pe laptop şi uitându-se la un magazin de electrocasnice, însă m-am gândit că vrea să-şi reînnoiască arsenalul: vreun Led nou, componente P.C., ceva de genul ăsta.În schimb, tatăl meu , la cerinţa expresă a bunicului,a căutat să-mi cumpere cea mai performantă maşină Singer.Tatăl meu nu ştia prea multe despre maşinile de cusut, cu atât mai puţin despre performanţele lor, aşa că a cerut ajutorul internetului, care l-a dus spre magazinul on line Marketonline
Aici i s-a părut tatălui meu că vede cele mai bune oferte.Şi aşa a şi fost.Maşina mea, primită în dar de la bunicul, mi-a adus zâmbetul pe buze.Mi-am făcut toate modelele care până atunci au stat ascunse în dosarul din sertar.Le-am arătat prietenelor mele care nu ştiau cum să facă să intre în posesia lor.Fiecare vrea câte un model.Ba una dintre prietene a venit într-o zi la mine cu propunerea de a organiza o prezentare a rochiilor create de mine in foaierul universităţii.Vorbise ea cu cine trebuia şi totul era pus la punct.Trebuia doar ca eu să mai cos câteva modele.M-am pus pe treabă şi totul a fost gata într-o săptămână.Prezentarea a fost magnifică.Totul a culminat cu o invitaţie, aceea de a participa la un Festival de Modă anual desfaşurat la Bucureşti.A fost şansa vieţii mele.Am cunoscut acolo designeri celebri, care m-au încurajat în a merge mai departe.Aşa s-a născut brandul ANNE'S.
Am scris aceste cuvinte în atelierul meu de croitoie, cu ochii în lacrimi, imaginându-mi că de acolo, de sus, bunicul mă priveşte şi e mulţumit.În colţul biroului meu, tronează, la loc de cinste, vechea maşină Singer a evreului Elan.
Şi când te gândeşti că totul a început de la SINGER...............................
Notă: Povestea este o ficţiune
Articolul a fost scris pentru Superblog Spring 2013
Fotografiile nu-mi aparţin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu