marți, 19 martie 2013

AM ÎNŢELES CE-NSEAMNĂ LUXUL

Bucureştiul interbelic.Pe Lipscani o văd de departe.Merge încet, fluturând acea minunată umbrelă, de parcă ar fi fost o minunăţie.Dar stai, vorbesc despre Eleonora, femeia prin ale cărei vene curge nu sânge, ci lux.Mi-a spus cândva că-i prea săracă pentru a avea şi a purta lucruri ieftine.N-am înţeles nicio iotă atunci, şi chiar am condamnat-o.Cum naiba să vrei lux, când tu trăieşti la limită?
          " Păi bine măi Mitică,s-o luăm cu binişorul.Ieftin cumperi, ieftin ai.De ce să cheltuiesc în fiecare lună nişte bani pe produse care se strică imediat, şi să nu strâng din dinţi, să-mi cumpăr o dată ceva bun şi durabil?Şi, pe lângă că-i durabil, poate fi şi luxos.
          Am lăsat-o atunci la măsuţa ei de cafea şi am plecat spre casă gânditor.Ei, ce-ţi veni ţie, dragă Mitică să te îndrăgosteşti tocmai de luxul în persoană?Vai de capul meu de muritor de rând.O fi dragostea mare, dar cum mă voi descurca eu mâine, asta-i întrebarea.Împlinea 30 de ani, atingea un prag, reprezenta ceva.Dădusem curs invitaţiei de-a mă duce la petrecerea organizată în cinstea ei, însă întrebarea era: Cu ce?Păi ce cadou era cel mai potrivit pentru această femeie? Trebuia să ţin cont de mai multe: o iubeam ca un nebun; ea, ei bine, ea iubea luxul ca o nebună; împlinea 30 de ani; la petrecere venea şi rivalul meu, locotenentul Ipingescu, odrasla primarului.Ei, cum naiba să-i fac eu faţă?Ajuns acasă in chilia mea sărăcăcioasă, mi-am scos punguţa în care-mi ţineam adunate toate economiile.Ce-i puteam eu lua acestei frumuseţi care-mi săgeta inima ori de câte ori privea spre mine cu acei ochi pătrunzători?Mi-am luat inima-n dinţi, economiile în buzunar şi am plecat spre Magheru.Ştiam eu acolo un magazin, unde nu îndrăznisem niciodată să intru, deoarece auzisem că-i un magazin exclusivist, numai pentru cei cu bani.Însă, de data aceasta, pentru femeia din inima mea, trebuia s-o fac.Mi-a plăcut întotdeauna vitrina acelui magazin: totul era aranjat cu mare artă, frumos, elegant; nu degeaba îi zicea magazinului Elegantine; şi mi-a plăcut şi sloganul cu care erai întâmpinat la intrarea în magazin: "Fără oameni, luxul ar fi un concept inexistent".
                           
          Înăuntru, o doamnă tare drăguţă,văzându-mă, probabil, ca fiind căzut de pe altă planetă, veni la mine, şi, cu un glas blând mă întrebă dacă mă poate ajuta."Da, aţi putea să mă ajutaţi.Mâine, logodnica mea face treizeci de ani şi doresc să-i fac un cadou inedit, însă am ceva probleme la capitolul ăsta.Auzi la mine, logodnica mea.Frate, te cam întinzi...!"
          "Domnul meu, magazinul nostru este unul de lux, probabil ştiţi asta, şi aici puteţi găsi tot ce-i mai frumos pentru logodnica dumneavoastră.Eu v-aş sugera aceşti Cercei Sidney Garber cu perle, diamante şi rubine."
                                                     elle-15-sidney-garber-pearl-snake-diamond-earrings-xln-lgn
          Mi-au plăcut de cum i-am văzut şi am ştiut de la bun început că sunt potriviţi pentru ea.Şi nici prea scumpi nu au fost.Aşa că, mai mult decât mulţumit, i-am cumpărat. A doua zi, ferchezuit şi aranjat luxos, am pornit spre casa Eleonorei.Nu mai spun ce emoţii aveam, mai ales când am văzut parcată în faţa casei Eleonorei maşina luxoasă a lui Ipingescu.M-am muiat tot, însă, din pragul uşii Eleonora îmi făcea semn cu mâna să intru.Am păşit încet în salon, unde toată lumea şi-a aţintit ochii spre mine; nişte ochi dispreţuitori ţi deranjaţi, parcă de prezenţa mea.Toţi erau îmbrăcaţi la patru ace şi mă priveau dispreţuitor.Eleonora m-a tras de mână şi m-a chemat în anticameră.Atunci, tremurând de emoţie, i-am înmânat cadoul: "La mulţi ani, draga mea.Sper să-ţi placă.Să ştii că sunt nişte cercei de lux!"Eram tare mândru de mine.Ea a desfăcut cadoul, a scos cerceii şi şi i-a pus la ureche.Doamne, era minunată.M-a luat de mână şi ne-am aşezat pe canapea:
          "Dragul meu, îţi mulţumesc tare mult pentru cadou.Ceea ce ai văzut dincolo, în salon, e luxul în persoană, aşa cum l-ai înţeles tu.Însă luxul, dragul meu, e de fapt, o artă.Nu tot ceea ce e scump înseamnă lux, nu hainele de pe om reprezintă luxul, ci modul în care sunt purtate este, de fapt, un lux.Faptul că dincolo se bea şampanie nu este un lux.Gândurile născute din efervescenţa şampaniei reprezintă un lux.Nu faptul că mi-ai cumpărat aceşti cercei scumpi reprezintă pentru mine luxul, ci arta cu care te-ai gândit la acest cadou;sentimentele dumitale pentru persoana mea reprezintă un lux.Mitică, dragul meu, dragostea, în sine e o artă, şi una luxoasă, de altfel.Nu există lux fără artă."
          Să mai spun că s-a ridicat şi m-a sărutat?E de prisos.Să mai spun că prostul, adică Mitică, adică eu, abia atunci a înţeles ce înseamnă, de fapt, pentru Eleonora, luxul?
          Şi-acum, după atâta timp, când stăm amândoi în cerdacul casei, ştim că luxul a însemnat în viaţa noastră arta de a avea o familie.


Notă: Acest articol a fost scris pentru SuperBlog Spring 2013
        Fotografiile nu-mi aparţin

6 comentarii:

  1. Da ce frumos le zici draguta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun articol, imi place ideia ta…descrie foarte bine si original…tema data. Luxul se poate cumpara…cat despre rafinament eu cred ca te nasti rafinat, finut sau nu. A munci pentru a fi rafinat e … ceva artificiat…mai devreme sau mai tarziu se vede falsitatea…..Hai ca filozofez….:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Las' ca-i bine sa filozofezi, imi mai vin si mie idei; merci de feedback

      Ștergere