Avându-l pe
“mâine” în titlu, mulţi ar fugi cu gândul la nave spaţiale, roboţi, OZN-uri,
androizi, I-Phonuri de ultimă generaţie, smart tv-uri şi aşa mai departe.În schimb, la mine, “mâine” se transformă în “ieri”.Nu
pentru că sunt tributară trecutului, ci pentru că multe lucruri bune din
România de ieri ar face senzaţie în România de mâine.Sunt o persoană a cărei
copilărie s-a desfăşurat între frumoşii ani 80-90 în România, nici măcar o
secundă cu un picior peste hotare.Nici acum, la cei peste 30 de ani nu mă pot
“lăuda” că am fost vreodată în străinătate.Nici nu vreau.Mă încăpăţânez să
rămân aici, unde România de mâine ar înflori.
Îmi doresc
ca în România de mâine să ningă mult, frumos şi uşor, aşa cum ningea în anii
copilăriei mele ( şi nu se mai bloca circulaţia), iar băieţelul meu să se dea
cu sania pe derdeluşul din spatele casei, nu pe derdeluşul on-line din
FarmVille.După care, să intre in casa bunicilor, să se descalţe de cizmele şi
de şosetele ude, să se aşeze lângă bunicul, lângă soba în care trosnesc lemnele
şi să asculte poveştile de demult cu Crăiasa Zăpezii.
Îmi doresc
să-mi petrec concediile în vechea staţiune Slănic-Moldova, care să arate ca în
anii ’90 când hotelul Perla era un lux permis doar celor cu bani mulţi, iar
Cazinoul din parc încă mai funcţiona.Nu mai vreau să văd această “perlă a
Moldovei” arătând ca acum, adică ca după bombardament.
Îmi doresc
ca atunci când voi îmbătrâni să mă tratez cu inovatorul Gerovital la Spa-ul
Institutului de Geriatrie Ana Aslan, renovat şi nu lăsat în paragină.
Îmi doresc
ca România de mâine să fie una tradiţională, unde să se exporte, mai mult decât
să se importe; unde să ştim că “E”-ul e doar o literă din alfabet sau o
vitamină şi nu ceva cancerigen.
Îmi doresc
să ne întoarcem la origini, de unde să luăm ce-i mai bun şi să-l transformăm în
viitor.Nu-mi doresc neaparat o Românie în Uniunea Europeeana, îmi doresc o
Românie în Românie.Îmi doresc o Românie plină de Dacii (Nova, Sandero, Duster,
sau câte or mai apărea), de frigidere Arctic şi păpuşi Arădeanca.Îmi doresc să
văd pe stradă femei îmbrăcate în “Irina Schroter”, “Vanda Vlasov”, “Cătălin
Botezatu” sau în alţi câţiva designeri români.
Îmi doresc o
Românie unde să fie respectată valoarea şi adusă la rang de principiu, o
Românie fără “pitzipoance” şi non-valori, o Românie unde un om de valoarea lui
Temistocle Popa să nu fie nevoit să cerşească pentru a-şi putea duce ultimii
ani ai bătrâneţii, sau un medic ca Pesamosca să nu fie un arhinecunoscut."
Vouă cum v-ar plăcea sa arate România de mâine?
Mi-ar placea sa castigi concursul acesta, ca e foarte interesant ceea ce-ai scris, felicitari!
RăspundețiȘtergere