ŞI FEMEILE POT FI ŞOFERIŢE, NU-I AŞA?

          Buuuun!!!!!!!!!În afara faptului că mă cert de ceva timp cu soţul pe tema şcolarizării mele între ale şofatului, azi am pus piciorul în prag şi-am zis: Gata!Pot şi singură!!!!!!Da,da...da' de unde!!!!!!!!
          Devenită mămică de un an şi ceva de zile şi stând toată ziua acasă ,am zis c-ar fi cazul să mai fac aşa vreo şcoală,.Nu că n-aş fi făcut destule!!!!!Da să nu pierdem antrenamentul, zic.Aşa că...m-am hotărât să mă fac şoferiţă.Şi roagă-te Anuţo dragă de al tău soţ să te înveţe să conduci.Al meu soţ de felul lui nu e misogin, însă când vine vorba de şofat...frate...să vezi ce-i la gura lui despre şoferiţe.Aşa că, eu una, m-am săturat să tot îmi zică de femei că nu-s făcute pentru a fi şoferiţe, şi m-am hotărât să mă pregătesc singură, să-i arăt eu câtă nedreptate are.Şi-am purces la treabă.
          Aşadar...să învăţ.De unde, frate? Dau rapid un search pe google şi găsesc exact ce-mi trebuie mie: PERMIS DE CONDUCERE.Cred că mi-a pus Dumnezeu mâna în cap.Dau o raită aici şi aflu tot ce am nevoie.Îmi spune o prietenă c-ar fi indicat să încep să învăţ legislaţia rutieră, în primul rând, aşadar mă duc aici, fac ce trebuie şi...deodată totul începe să se lumineze şi să mi se pară atât de simplu.Oare chiar aşa să fie? Cursul de legislaţie parcă-i făcut pentru mine: învăţ şi-n acelaşi timp înţeleg anumite lucruri pe care, până acum, ca simplu pieton, nu le înţelegeam nici în ruptul capului.
          După, e cazul să mă şi verific, aşa că...apelăm la chestionarele on line.Pe unde răspund corect, pe unde mai greşesc, important e că aici îmi explică, fraţilor, ca la proşti ( a se citi femei ca mine!!!!!!) şi de ce am greşit şi de ce răspunsul corect era ăla şi nu cel bifat de mine.
          Nu mi se pare greu, însă nici uşor nu este.Sunt o începătoare, o femeie care se vrea şoferiţă, şi pe deasupra o şoferiţă bună,aşa că...intru şi în comunitate să mă sfătuiesc şi cu alţii ca mine.Uite, dom'le că nu sunt singura care nu înţelege de ce parcarea aia nu e corectă sau ce tip de coliziuni au cea mai mare forţă de distrugere.
          De asemenea, dacă nu am prea multe informaţii despre câte şcoli de şoferi sunt în oraş sau care sunt cele mai căutate şcoli de şoferi în oraş tot pe site-ul PERMIS DE CONDUCERE pot găsi aceste informaţii.
          Aşa că, spun eu, femeile nu au nevoie de bărbaţi pentru a deveni bune şoferiţe; nu au nevoie decât de PERMIS DE CONDUCERE şi de muuultă voinţă.Doar şi femeile pot fi şoferiţe, nu-i aşa?

AŞADAR...SĂ MĂ PREZINT

          "M-am născut acum 8 ani, în India.Familia Kapoor avea cinci copii, iar hrana zilnică a acestora venea de la Guzoo, patronul fabricii de pielărie din oraş.Capul familiei împreună cu soţia şi trei dintre copii se trezeau la ora trei în fiecare dimineaţă, mergeau 8 kilometri pe jos pentru a ajunge în oraş, la fabrică.Munceau de dimineaţă şi până seara pentru câteva rupii, care le asigurau celor mici hrana.Pentru ei munca nu era o problemă, atât timp cât munca le era răsplătită şi respectată.Mama cel puţin radia de fericire când trebuia să-şi ia pensonul şi acuarelele şi să picteze manual zeci şi sute de genţi.Era o încântare pentru ea.Tatăl tăia pielea, o măsura şi o fixa în matriţă.Cei doi fii se ocupau de fixarea exactă a marginilor şi de cusut, iar fiica mijlocie adăuga accesoriile: atât cele interioare (ca buzunarele), cât şi pe cele exterioare ( ca fermoarele, cataramele, buzunărelele).În final, după ce geanta era asamblată, mama Aisha îşi începea lucrul cu un mare zâmbet pe faţă care trăda marea ei pasiune: pictura.Posibilităţile financiare ale familiei ei erau minime, aşa că nu reuşise să-şi desăvârşească această pasiune, copil fiind.Acum, după ce se căsătorise şi familia ei era numeroasă, se ivise această posibilitate la fabrica din oraş: picta genţi manual cu diferite motive specifice folclorului Indiei.Îi placeau culorile şi înlănţuirea acestora.Îi plăceau elefanţii şi simbolul acestora.Îi plăcea Taj-Mahalul, însă nu se încumetase până acum să-l picteze pe vreo geantă.Până acum.
          Genţile de la fabrica lui Guzoo ajungeau departe, până în Europa şi America şi erau extrem de admirate, mai ales că erau unicat.Într-una din aceste ţări era acum sărbătoare: marea regină trebuia să participe la nunta nepotului şi-şi alesese o ţinută la care nu putea accesoriza decât o geantă cu motive indiene.O geantă Guzoo ar fi fost alegerea perfectă.Aşadar, în aceea dimineaţă, familia Kapoor primea o sarcină de lucru extrem de dificilă: trebuiau să facă geanta perfectă pentru regină.Şi aşa am apărut eu.
          Sunt o geantă din piele naturală, de culoarea piersicii care tocmai dă în pârg.Aisha s-a gândit că aceasta este o culoare regală, numai bună de purtat la o nuntă.Şi pentru că la o nuntă se celebrează dragostea, ce motiv mai bun pentru a picta pe geantă ar fi putut găsi Aisha, decât Taj-Mahalul?Alegându-şi cu grijă culorile, Aisha şi-a pus imaginaţia şi creativitatea la treabă: era masterpiece-ul ei, trebuia să fie perfectă, desăvârşită.Imaginea acestui mare simbol al Indiei şi al dragostei s-a încadrat perfect: nu a fost nimic prea colorat, prea opulent, totul vorbea despre stil, eleganţă şi unicitate.La urma urmei aşa trebuia să fiu: o geantă unică, pentru o persoană unică, care participă la un eveniment unic.Aşa m-am născut eu: geanta din piele Taj-Mahal, geanta cu care regina acelei ţări a făcut furori la nunta nepotului.Marile reviste glossy au vorbit despre mine, am devenit vedetă într-un timp atât de scurt.Însă nu asta este marea mea realizare.Marea realizare a fost că, datorită mie, a genţii, familia Kapoor nu mai trăieşte astăzi în acea sărăcie lucie.Au primit de la regină, drept recompensă pentru UNICITATE, o nouă şansă la o viaţă normală şi decentă."
       
Acest articol participă la concursul organizat de Reeija, un magazin on-line de genţi de damă ce are ca premiu 1000 de lei cash şi două genţi din piele.